Sunt acasă acum, dar nu pot să rămân.
Mă gândesc la tine în fiecare zi.
Trebuie să-ți cunosc fiecare părticică.
Mă ajuți să-mi îndeplinesc visul?
„Nicǎieri nu-i ca acasă”, se zice.
Tu ești casa mea, așa că ascultă-mi rugăciunea.
Nu te cunosc îndeajuns, dar mai am nevoie de timp
Promite-mi că vei fi doar a mea
Păsările zboară deasupra cerurilor europene
Spune-mi te rog, de ce nu pot și eu?
Vremurile s-au schimbat, exact ca mine.
Acum văd viața cu ochii tăi.
Sunt în priză ca un turist.
Dar am să-ți rămân loial.
Pentru că se spune că nicăieri nu-i ca acasă..
Tu ești casa mea, așa că voi rămâne.
Nu te cunosc îndeajuns, dar mai am nevoie de timp
Promite-mi că vei fi doar a mea
Păsările zboară deasupra cerurilor europene
Spune-mi te rog, de ce nu pot și eu?
[x2]
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și sentimentul de apartenență față de o persoană dragă. Naratorul se simte captiv și își dorește să fie liber ca păsările care zboară deasupra Europei, găsind în persoana iubită un refugiu și un sens al vieții.