Viața e un șir de ani,
Ce-l trăiești strângând la bani,
Bani-ți fură mințile dar și zilele,
Viața e un șir de ani,
Ce-l trăiești strângând la bani,
Bani-ți fură mințile dar și zilele.
Așa e viața lăsată,
Să fim tineri doar odată,
Viața mea, unde pleci așa?
Tinerețea-i floare rară,
N-o întâlnești a doua oară,
Viața mea, stai nu mă lăsa.
Omul nu este bogat,
Chiar de bani și-a adunat,
Dacă nu e sănătos,
Atunci ce folos.
Omul nu este bogat,
Chiar de bani și-a adunat,
Dacă nu e sănătos,
Atunci ce folos.
Așa e viața lăsată,
Să fim tineri doar odată,
Viața mea, unde pleci așa?
Tinerețea-i floare rară,
N-o întâlnești a doua oară,
Viața mea. stai nu mă lăsa.
Mai mare avere nu-i,
Decât anii omului,
Că în anii tinereții,
Stă dulceața vieții.
Mai mare avere nu-i,
Decât anii omului,
Că în anii tinereții,
Stă dulceața vieții.
Așa e viața lăsată,
Să fim tineri doar odată,
Viața mea, unde pleci așa?
Tinerețea-i floare rară,
N-o întâlnești a doua oară,
Viața mea. stai nu mă lăsa.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a valorii tinereții, în contrast cu goana după bani. Subliniază că adevărata bogăție constă în sănătate și anii trăiți, nu în acumularea materială.