Vorbe cineva-i șoptește
Domnului curate,
Taina vieții licărește,
Clopotul lin bate.
Iar neprihănirea sfântă
Stă în așteptare,
Soarele-n amurg se mută
Mai departe-n zare.
Fac solemne jurăminte,
Sfânto! unde ești?
Vlăguit de ardoare,
Eu aștept să treci,
Blândă pururi iubitoare,
Tânără pe veci.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o căutare pioasă a divinității și o așteptare plină de speranță a unei prezențe sfinte. Vorbitorul își exprimă devotamentul și dorința de a se conecta cu sacrul, într-un cadru contemplativ și solemn.