Vocea ta
Nu este în stare să se desprindă de lucruri
De privirea mea
De care mă deposedezi
Și fă-mi o barcă pe un râu din pietre
Dacă nu e vocea ta
E cea care plouă în tăcerea febrei mele
Tu îmi dezlegi ochii
Și te rog
să-mi vorbești
Mereu
Sensul versurilor
Piesa explorează dorința de conexiune și comunicare profundă cu o altă persoană. Vorbitorul tânjește după prezența celuilalt și își exprimă nevoia de a auzi vocea și de a fi văzut cu adevărat.