Un trandafir crește la firida mea,
Și-și apleacă frunzălili jos,
Lungă-i calea pare pân la vruta mea,
Și se pare că mai mor de dor,
Lungă-i calea pare pân la vruta mea,
Și se pare că mai mor de dor.
Stau la masă una carte ca să scriu,
Ca să scriu io vrută al meu dor,
Ca să scriu io vrută tora al meu dor,
Le le le li și-a pădurilor,
Ca să scriu io vrută tora al meu dor,
Le le le li și-a pădurilor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al naratorului pentru persoana iubită, folosind metafora trandafirului și a naturii. Distanța fizică și emoțională este accentuată, iar scrisul devine o modalitate de a-și exprima sentimentele.