Poate că n-ar trebui să fac o comparație dar, spre exemplu în al doilea Război Mondial sau în primul Război Mondial, s-au dat niște onoruri cum s-au dat și acum: le-a dat Parlamentul României. Ca să le ia înapoi acum, nu prea văd o treabă bună.
Copiii mei au dreptul să știe că eu am fost acolo în față, adică mai în față și nu după “perdea”. Cineva spune “domne da’ ei au fost în război! ”, da, au fost cu arme! Noi am fost fără arme! În fața armelor! Și schimbarea s-a produs datorită celor care au ieșit atunci! Și dacă, din nefericire pentru cei care ne blamează azi că n-am fost noi cu o piatră pe cap în cimitir, mă rog, așa a vrut Dumnezeu! Nu este frumos că își bat joc de noi acum. Eu vreau să spun că, apropo de beneficiile le-am obținut de pe urma certificatului și a medaliei și ce mi s-a dat mie, n-am beneficiat de absolut nimic, chiar nu am vrut să iau nimic de pe urma Legii 42, decât, m-a onorat într-adevăr, această diplomă, medalie ce mi s-a dat, am spus: pentru copiii mei!
Sensul versurilor
Artistul reflectă asupra onorurilor primite pentru participarea sa, subliniind importanța recunoașterii sacrificiului său pentru generațiile viitoare. El critică lipsa de respect actuală și își dorește ca copiii săi să știe adevărul despre rolul său.