Alan – Greșeala Perfectă

Februarie zero opt, zic să ies să beau un suc,
Nu știam unde mă duc, nici de cum unde o s-ajung,
Că cine urma să-mi schimbe viața era la aceeași masă,
Un copil cu multe goluri fixat de intrat în casă.
Lângă ea o brunetă cu un tovarăș de-al meu,
Se certau, râdeau, glumeau, dar cică așa fac ei mereu,
Părea la locul ei, și chiar era, văd de departe,
O fată simplă de liceu cu un băiat de facultate.
Timpul trece, ne vedem din când în când,
Aud că are ceva probleme, le văd cum apar pe rând,
Acum acasă încep discuțiile, ea se implică,
Vrea să fie independentă, a crescut, nu mai e mică,
Dar cum banii au început să nu le mai ajungă,
S-a gândit că e momentul pentru fată să meargă la muncă,
Ma-sa cu servici de noapte a zis s-o țină aproape zi de zi,
Așa că a luat-o în clubul care făcea curat pe bani puțini.
Și pustoaica are abilități de dansatoare,
Pierde nopți la rând, îi place viața de animatoare,
Șampanie, shot-uri, bani și cocaina nu-i lipsește nimic,
Face saltul rapid la pizza de la supă la plic,
Acum e pe distracție, nu mai merge vechea relație,
Vrea cu mașina, deja nu mai haleste să aștepte în stație,
Încep absențele iar prietenii să observe diferențele,
Nu zice nimănui că nu vrea să fie confundată cu toate zdrențele.
Vorbea cu ma-sa despre orice, e prea ușor,
Ta-so nu știa mai nimic, au zis că tre să rămână secretul lor,
Așa că au ținut-o până la capăt, mișto viața de noapte,
Cunoaște oameni noi, își mai pune din când în când bani de-o parte,
Acum s-a combinat cu unu, totul e frumos, în fine,
De aici nu mai se știe mai nimic că au ținut secretul bine,
Că după o seară încărcată nu pare să anunțe nimic,
S-au culcat, el s-a trezit da’ ea n-a mai reușit.
Treispe februarie zero noua!