Necondiționat, știi, necondiționat
Te-am iubit, eram neînfricată
Chiar nu credeam c-o să pleci vreodată.
Necondiționat, necondiționat
Am fost lângă tine, la rău și la bine
Acum te simt aproape, dar ești departe.
Promit să mă-ntorc la tine, deși nu știu unde dracu’ mă aflu
Aud voci care-mi zic să te uit de tot, să schimb paragraful
Întunericul negru mă orbește tot mai mult, dar încă te simt
Iubirea ta e busola mea în acest labirint.
Te văd în fața mea, nu pot să te ating
Dansez cu umbre reci și încerc să nu mă sting
Amintirea ta îmi dă putere
Să lupt cu întunericul în plină cădere.
Glasul cristalin al stropilor de ploaie
Șoptește că te-ntorci, în curând, acasă
Bătaia vântului, sufletul mi-l îndoaie
Amintirea ta o am pe suflet trasă.
Glasul cristalin al stropilor de ploaie
Șoptește că te-ntorci, în curând, acasă
Bătaia vântului, sufletul mi-l îndoaie
Eu te strig cu disperare.
Necondiționat, baby, necondiționat
Te-am iubit, eram neînfricată
Chiar nu credeam c-o să pleci vreodată.
Necondiționat, baby, necondiționat
La rău și la bine, am fost lângă tine
Acum te simt aproape, dar ești departe
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unei persoane care a pierdut pe cineva drag, dar încă simte o legătură puternică cu acea persoană. În ciuda întunericului și a disperării, amintirea iubirii pierdute oferă putere și speranță pentru o eventuală reîntoarcere.