Are doar paisprezece ani, umblă desculță prin zăpadă
Trebuie să vândă chibrituri, că maică-sa-i bolnavă
Simte că picioarele o lasă
Cade pe jos, se ridică, nimănui nu-i pasă
Se pune într-un colț să se încălzească
Gândindu-se că acasă taică-său o s-o lovească
Că azi nu a vândut nimic
Nimeni n-a cumpărat nici măcar un chibrit
Toată lumea trecea pe lângă ea
De parcă nici nu ar exista
Doamne te rog fă ceva
Sau minte-mă că lumea nu e așa de rea.
Nu mai pot să plâng
Pe obraji curg râuri zvelte
Cu lacrimi și regrete
Nu mai pot să plâng
Pe obraji curg râuri zvelte
Cu lacrimi și regrete.
I s-a învinețit corpul, nu mai poate de frig
Scoate din buzunare cutia și aprinde un chibrit
Zâmbește, ea zâmbește
Neștiind că astea-s ultimele clipe pe care le trăiește
A doua zi i-au găsit trupul neînsuflețit
Efectiv toți au încremenit
Le-a fost jenă, le-a fost rușine
Că nimeni n-a fost acolo, s-o salveze, s-o aline
Toată lumea trecea pe lângă ea
De parcă nici nu ar exista
Doamne te rog fă ceva
Sau minte-mă că lumea nu e așa de rea.
Nu mai pot să plâng
Pe obraji curg râuri zvelte
Cu lacrimi și regrete
Nu mai pot să plâng
Pe obraji curg râuri zvelte
Cu lacrimi și regrete
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea unei fetițe sărace, forțată să vândă chibrituri în frig, ignorată de toți și care moare din cauza frigului și a nepăsării. Versurile exprimă durere, disperare și un apel către divinitate într-o lume crudă.