Păcătuim, Fecioară Preacurată,
Prin faptă, grai și gând. Păcătuim:
Că doar din leagăn până-n țintirim,
E-un lung păcat viața noastră toată.
Prin pocăința binecuvântată,
Păcatul strămoșesc îl ispășim,
Ai milă de nevrednicul Trofim
Și de ispita lui neîncetată.
Înalț spre Tine ruga mea sărmană,
O, Născătoare fără de prihană;
De-i înflori din umbră, ca un crin,.
Din limpedele-ți suflet, — strop de rouă
Ce oglindește-ntregul cer senin, —
Ne picură-n suflet și nouă.
Sensul versurilor
The poem is a prayer of repentance to the Virgin Mary. The speaker, Trofim the hermit, acknowledges the sinfulness of life and seeks forgiveness and grace through the Virgin's intercession.