Nu pleca,
Nu șterge tot ce-a fost frumos în viața mea,
Știi că nu te pot uita.
Nu pleca,
Mă vei găsi mereu pe mine în calea ta
Și voi lupta să am din nou ce aveam cândva.
Am fost aici când greul te-a încercat,
Am fost aici mereu când m-ai strigat,
Și încă sunt aici că-n afara ta mi-e greu,
Nu te cunoaște nimeni cum te cunosc eu.
Nu mai pot lăsa, am dat tot ce-am avut,
Mi-am trădat fericirea, am luptat cu iubirea fără arme și scut,
Și cine știe oare ce-am în suflet acum,
Fără lacrimi rămase, fără vorbe frumoase, doar durere și scrum.
Nu pleca,
Nu șterge tot ce-a fost frumos în viața mea,
Știi că nu te pot uita.
Nu pleca,
Mă vei găsi mereu pe mine în calea ta
Și voi lupta să am din nou ce aveam cândva.
Aș vrea să pot zbura cu amintirea ta,
Cu amintirea ta și să o pot lăsa
Pe o stea.
Să fiu iar cum eram când nu te cunoșteam,
Mi-e dor de cum zâmbeam cândva.
Și cine știe oare ce-am în suflet acum,
Fără lacrimi rămase, fără vorbe frumoase, doar durere și scrum.
Nu pleca,
Nu șterge tot ce-a fost frumos în viața mea,
Știi că nu te pot uita.
Nu pleca,
Mă vei găsi mereu pe mine în calea ta
Și voi lupta să am din nou ce aveam cândva. [x2]
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și regretul cuiva care se confruntă cu o despărțire. Persoana imploră cealaltă persoană să nu plece, amintindu-i de trecutul frumos și de legătura specială dintre ei. Totodată, reflectă asupra durerii și a pierderii identității de sine odată cu această despărțire.