I
Noi doi, cu tine, reinventăm Calea Lactee.
Filosofăm ore-n șir despre bărbat și femeie,
Când real ce contează și real ne stresează
E că n-am fi frumoși..
Și ni se pare că noi avem alte păreri
Noi viziuni, vise, fără căderi;
Când real ce contează și real ne stresează
E că suntem ca toți..
Refren:
Sunt ca și stropii de ploaie care bat în geam,
Sunt ca și frunza aia, ce se zbate pe ram,
Sunt ca o pasăre cu aripile prinse-n vânt,
Sunt cum mă văd ei, dar eu nu mai știu cine sunt..
Sunt ca și cartea pe raft, care nu se vinde
Sunt ca și fata din film, care râde, dar minte..
Fericită zâmbesc, de parcă-aș trăi
Cu tine aici, la ecran.
II
Imaginează-ți că timpul ne rotește pe cerc
Și tu alergi, eu alerg,
Ba tu vii, ba eu plec..
Și o viață întreagă acceptăm adevărul
după ce toți îl neagă..
Dar ni se pare ca noi avem alte păreri
Noi viziuni, vise – fără căderi
Când real ce contează și real ne stresează
E că suntem ca toți..
Refren:
Sunt ca și stropii de ploaie care bat în geam,
Sunt ca și frunza aia, ce se zbate pe ram,
Sunt ca o pasăre cu aripile prinse-n vânt,
Sunt cum mă văd ei, dar eu nu mai știu cine sunt..
Sunt ca și cartea pe raft, care nu se vinde
Sunt ca și fata din film, care râde, dar minte..
Fericită zâmbesc, de parcă-aș trăi
Cu tine aici, la ecran.
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul dintre percepția de sine și modul în care suntem văzuți de ceilalți. Vorbește despre lupta de a ne defini într-o lume care ne presează să fim conformi.