Lumina lunii își arată fața
Și vocea unui copil dispare
Departe, departe, presupun că tu ești undeva pe cerul ăsta
La sfârșitul verii, ne-am strecurat împreună în parcul pe care l-am găsit
Îți mai amintești acea constelație cumva?
Chiar dacă nu te pot întâlni, vreau să continui amintirile
Și să îți arăt aceeași fericire
Pe lângă acest miros, de artificii deschise într-o clipă.
Vreau să trăiesc, vreau să trăiesc și să fug spre locul tău acum
Nu pot vedea nimic în întuneric, chiar dacă sunt speriată, va fi bine
Nenumăratul cer înstelat este încă aici acum, pentru totdeauna
Nu voi plânge pentru că am văzut cu tine cerul acesta frumos.
Sunetul papucilor tăi mi-a rămas în urechi și răsună ca pe atunci
Cred că mă uit la propria mea umbră.
S-ar putea să nu se schimbe dar sentimentele mele dureroase se umflă
Nu contează cum mă simt, tu nu mai ești cu mine.
Aș vrea să trăiesc chiar și puțin, doar puțin, de partea ta
Tu ești cel pe care îl plac cel mai mult, deci pot fi puternică
Am încercat să recit încet o dorință pentru o stea căzătoare
Nu voi plânge, a ajuns la tine? pe acest cer frumos..
Chiar dacă nu te pot întâlni, vreau să continui amintirile
Și să îți arăt aceeași fericire
Pe lângă acest miros, de artificii deschise într-o clipă.
Vreau să trăiesc, strângându-ți strâns mâna ta mică spre locul tău
Vreau să plâng, acesta a fost, acesta a fost un cer frumos
Am încercat încet să recit o dorință pentru o stea căzătoare
Vreau să plâng, nu vei ajunge la sentimente mele prin acest cer.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și nostalgia pentru o persoană pierdută, evocând amintiri frumoase petrecute sub cerul înstelat. Vorbitorul își amintește de momentele împărtășite și își dorește să păstreze vie amintirea persoanei dragi, chiar și în absența ei fizică.