Obraji de rouă,
Ochi de limpezimea cerului,
Frăgezime de rubin,
Buzele ce rostesc întâia oară,
Ca o șoaptă a zefirului,
—
Ma-mă!
Mâini pufoase în mătasea de zori
A vieții.
Colan fraged, în jurul gâtului matern,
Zâmbet al funigeilor
Când la sânul cald,
Buzele sug
Din potirul rotund
Seva creșterii.
Minune a zilelor
Cu nouri, cu soare,
Copii, muguri ai materiei
Umane, reînnoită pururi
Din sângele clocotitor,
Din trupul fecund,
Din marea ta dragoste
De viață și de oameni,
Femeie!
Sensul versurilor
Piesa celebrează miracolul maternității și legătura profundă dintre mamă și copil. Evidențiază frumusețea, fragilitatea și dragostea infinită implicate în aducerea unei noi vieți pe lume.