Iubirea noastră arde încă,
Cum minereul în tăiș de stâncă.
Cum briliantul arde în cărbune
Și miile de ani nu ni-l pot spune.
Arde în toate câte le-ai atins,
În scrisul de pe file, în pipa ce s-a stins,
În scrumul de amurguri cenușii
Cum numai tu știai să le descrii.
Iubirea noastră arde, arde-n veci,
Chiar dincolo de lespezile reci,
Atât a fost de-adâncă și curată,
Un rug ce nu s-o stinge niciodată.
Sensul versurilor
Piesa evocă o iubire profundă și durabilă, care transcende timpul și chiar moartea. Este o celebrare a unei legături puternice, comparată cu elemente naturale rezistente și eterne.