Pe una carti iasti a ta numa (pe o scrisoare este numele tau)
Ți-mi aduți aminti di țiva (ce-mi aduce aminte de ceva)
Pari ca-ni ti ved feata cum plândz (parcă te văd plângând)
Și-mi iasti nila di niata ta (și-mi este milă de frumusețea ta).
A nostu his nu voi sa-l chier (Al nostru vis nu vreau să-l pierd)
Cum ni primnam deadun cu stealili pi tzer (cum ne plimbam împreună cu stelele pe cer)
Cu oclii a tai tut mi mutrai (cu ochii tăi tot mă priveai)
„Iutido” feata ini dzateam m-a arădeai („oriunde” spuneai, dar mințeai).
Tora sh-vini iarna feata, tu inima ta (acum a venit iarna în inima ta)
Ini ț-adusi ploaii, ini ț-adusi niori (ți-a adus ploaie și nori)
Nu mutrea napoi ca tora va-s ina veara (nu te uita înapoi căci acum va veni vara)
Cu soari ți va-s arda ti noi doi (cu soare ce o să ardă pentru noi doi).
Știu ca nu pot s-hiu a ta-u vreari (știu că nu pot să fiu dragostea ta)
Diparti iasti sufletlu a tau (departe este sufletul tău)
Nu agârsea di multi dzâli buni (nu uita de multe zile bune)
Fara tini n-iasti multu greu (fără tine îmi este foarte greu)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și regretul față de o iubire pierdută. Naratorul își amintește de momentele frumoase petrecute împreună, dar recunoaște că nu mai poate fi dragostea persoanei iubite și resimte greutatea despărțirii.
