Stabilesc medii omogene transpuse radical spre minus
În care polii adverși se reduc într-un singur sinus
Trigonometric natura determinată
Ermetic este denaturată
De compozițiile ample aplicate frenetic
În surplusul de neutroni
Sesizez descendența cosmografică aplicată
Căci atare se realizează
Noi tehnologii de expansiune
A mai multor galaxii
În altă dimensiune
Calculată cu diferite formule
În diverse moduri
Satelitii mei se-nchid în vid
Ca niște moduli ce obstrucționează
Baricadând forța centripedă
În a doua fază a evoluției
Consecințele soluției duc la paradoxuri eterne determinate
În clipe temporale ancorez a 708-a galaxie
Din multitudinile astrale
Și observând geneza biosului
Realizez teza
Prezentată în sute de oracole
Căci până la soare sunt mii de obstacole
În cazul în care fobia de soare mi se amplifică
Ating nivelul maxim al capacității mele mentale
În care materia mea cenușie se simplifică
Astfel implic argumente biologice de natură statică impundanoreice
Practică în cele patru elemente
Cunoașterea devine evident nașterea unui element
Incomparabil, neînțeles pe Terra
Dar mai ales în univers
Și în univers versific colaboratorilor mei
Adică Sagace, Luna, Planeta Roșie și acelui Biogen Unic.
Cometa ce în anul 2708 va distruge planeta.
Particulele se disociază 1/2 din impresia de metastabil
Energia trece de la primele șocuri
În nucleul care e capabil să panteze
Asediul energetic deschis în antiteză
Antares poate sacralizeze clone metamorfice
Ce fac să vibreze
Învelișul atomic al Pământului,
Ucid civilizații cu forța gândului
Cuvintele legământului încheiat ca pact
Se dezintegrează în al doilea act
În faza de rază solară
Mă lupt cu afroitii Caii Lactee
În metastază îmi ameliorează
Situația elipsa detonată de mine
Mă eliberez și analizez în parte cometele
În jurul lui Marte
Știința și imaginația aplic în arte
O carte deschisă prin cuprins substituie profeții
Același enunț concis,
Dozat perfect în intelect
Cotat ca defect în structură
Singura textură compozițională
În care ideile se contractă paralel cu planele reticulare
Într-un mic fel disociez apa
Din nivelul solubilității acute a stelelor
A suporturilor stabile din planetarium
Vad ita ca o supoziție sfrunica, urnita
Din loc de forță
Cu care scânteia aprinde torta
Citind de pe graficul monoton la infinit
Aforic, design, metaforic pentru fizis și spirit
Sensul versurilor
Piesa explorează o fuziune între tehnologie avansată și astrologie, descriind expansiunea galaxiilor și manipularea energiei cosmice. Versurile sugerează o luptă metafizică cu forțe necunoscute și o căutare a cunoașterii dincolo de limitele umane.