Aforic:
Încep să derulez în sens invers
Filmul pasional prin care-am trecut
Și mă văd încă mergând în același sens
Mă văd acum scriind o carte despre trecut
Despre ce nu am avut
Și știu că aș fi putut
Să am dacă nu eram așa de tăcut
Au fost prea multe fete inculte
Cu forme și fără, prea multe fete se numără
În arhiva sufletului meu
Și dacă nu-s eu
Cel care le va pedepsi
O va face Dumnezeu
Pentru mine nu le va ocoli
Acele ele, multe rele
Ce-ncercau să m-atragă-n belele
Au fost distante de mine
Când din start le-am asigurat un loc în casa mea clădită-n trup
Și suflet mă rup, câteodată de realitate și-ncep să deformez totul când reformulez
Aștept mai mereu să-mi aducă ea tortul de ziua mea
Te țineai de mine, mai precis de mâna mea
Sperând că-ntr-o zi cândva
Se va uita și la tine cineva
Așa cum o făcea la mine, în fine
Multe feline gen harfe divine
Stoarfe ce mă făceau să-mi fiarbă sângele-n vine
S-au luptat mai mult cu caracteru-mi războinic
Când din eu, acel copil zmeu
făcea un erou voinic și dornic
De creație în plină inspirație
Ne-ntâlneam mereu în aceeași stație
Amicii mă priveau ca pe un visător
Un lunatic ce în zbor zâmbea mereu
Parcă cu zâmbetul tău
Și-n același timp ochii-mi sclipeau
Ca ochii criminalului pasional ce avea în gând un nou plan
Pentru-un nou omor, un nou izvor de sânge
Sufletul meu se bucura acum, nicidecum că plânge
Mi-ajunge atâta trudă, atâta laudă
Și-atâta zgomot când toți nu fac altceva decât mă aplaudă
Am și eu steaua mea, nu trebuie să fii tu una dintre ele
În universul meu tu ești luna ce luminează între stele
Și dacă soarele încă nu a apus
Înseamnă că imaginea ta e un paradis transpus
Pe peretele gol, cred că ți-am mai spus.
MK:
Înșir niște cuvinte pe hârtie
Încercând să aflu adevăruri negândite
Lucruri încă neinventate
Mă uit spre copilărie
Și văd idei și culori
Parfumuri și flori
Ce-a fost da’ și ce-ar fi trebuit să fie
Clipele ce-au trecut sunt perfect legate de viitor
De ce voi face și de ce voi fi eu
Același silitor dar și de trecut
Ca tot ce-am făcut
De spini și roze
Amintiri păstrate-n mintea mea acum ca niște poze
Rememorez trecutul și chipurile
Celor ce m-au făcut să rostesc cele două cuvinte căci chipurile
Ele pot exprima tot ce simți
Deși tot prin cuvinte poți să minți
Rememorez clipele
Cu cele mai multe
Care au găsit și-au reușit să-mi descuie sufletul de mult încuiat
Deci înăuntru s-au putut încălzi doar cele ce au meritat
Restul le-am alungat
Și-ncet încet m-am îndepărtat de ele
Le-am arătat cine sunt ferindu-mă de rele
Au fost multe femele frumoase sau nu
Fără forme sau cu
Oricum le mulțumesc pentru că m-au maturizat
Deși atunci am avut impresia că m-au făcut de rahat
Acum în sufletul meu sunt ploi și tunete
Deci te rog tunde-te
De orice fire de speranță
Pentru cele ce-au fost iar pentru cea care va veni
Dacă vei găsi ușa-ncuiată nu te speria
Caută mai adânc și sunt sigur că vei găsi cheia
Sensul versurilor
Piesa explorează introspecția asupra trecutului, relațiilor și maturizării personale. Versurile reflectă asupra dezamăgirilor și a lecțiilor învățate, dar și asupra speranței și a viitorului.