Iarăși, înflorit în cânt,
Glasul tău mă-ngheață.
Părăsit de tine, sunt
Răzlețit de viață.
N-am știut cât chin mi-i dat
Și ce timp în van,
De-am iubit și alintat
Fată de țigan.
Și-au făcut în mine vatră
Vise deșănțate,
Să petrec sub cer, în șatră,
Zile, nopți turbate.
Pentru ce-n încrâncenare
Cade-mi gândul tot?
Să iubești n-ai fost în stare,
Eu să uit nu pot.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unui suflet părăsit de persoana iubită. Naratorul reflectă asupra chinului îndurat și a imposibilității de a uita, fiind marcat de amintirea unei iubiri care nu a putut fi.