Rugul ars tihnit:
Acești ochi triști, de moș,
Pe alta nu o admit.
Léda, mă poți goni:
Pe acești ochi fideli,
Nu-i poți ocoli.
Rug de dragoste:
Sângele tău îl aprinde:
Degeaba, poate.
Apar himere:
Acești ochi triști, de moș,
Nu te vor pierde.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și tristă, marcată de fidelitate și dorința de a nu pierde persoana iubită, chiar și în fața respingerii. Vorbitorul este devotat, dar recunoaște posibilitatea ca eforturile sale să fie zadarnice.