În noapte splendidă de Crăciun
Și-a aruncat în omăt,
Și-a aruncat-n bezna ninsă
Fătul, Kató de la popă.
Apoi, Kató, mica slujnică,
Năucă, se clătina cu oroare,
Cum se cuvine, s-a dus și ea
La slujba sfântă de noapte.
Gazda fetei, vânjosul popă
Cânta cu mulțimea din sat:
„Slăvit să fie Domnul din cer,
Că s-a născut acel băiat”.
Acel băiat din Betleem.”
Auzind popa, Kató se vaită
Și acel copil din Betleem,
La Kató, în lacrimi se uită.
Sensul versurilor
O tânără, Kató, aruncă pruncul conceput cu preotul în zăpadă în noaptea de Crăciun. Chinuită de vinovăție, ea participă la slujba de Crăciun, unde se simte judecată de cântecele despre nașterea lui Iisus.