Căutându-te înspre zare,
Ce inimă bravă am avut,
Muzicală, țipătoare.
Bolnavă e acum, uzată:
Ritmul îi menține, doar,
Voința ta amoroasă.
Dacă ar răsuna sălbatic,
Imnul de chin, al plăcerii,
Imn ce și imnul tău ar fi.
Imn de unire, întâmplare,
Cu păcate, ocolișuri,
Dar viu și nu în moarte.
Chiar o oră a fost zestre,
Glasul de cântec lângă tine,
Și n-am motive să te blestem.
Cu inimă slabă, cuvios,
Vezi, îți recunosc, dragă,
Cu un mare amor trist, pios.
Cântul ei slab, nu asculta,
Inima mea te cuprinde,
Ambele-n cânt vor fi, întruna.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă, marcată de suferință și recunoștință. Vorbitorul își recunoaște vulnerabilitatea și acceptă durerea, dar rămâne devotat și recunoscător pentru momentele împărtășite cu persoana iubită. Inima bolnavă este cuprinsă de iubire și cântă, chiar și în suferință.