Dă-mi ochii tăi…
Pe chipu-mi gârbov pune pupilele-ți senine,
Și-oi fi frumos aevea, transfigurat de tine.
Dă-mi ochii tăi…
Albastrul lor de mare și cer, în zeci de fețe,
Din lut banal creează eternă frumusețe.
Dă-mi ochii tăi…
Văpaia lor, menită să-nlănțuie, să ardă,
În orbitele mele surâde și dezmiardă.
Dă-mi ochii tăi…
Simțire egoistă în suflet voi purta,
Căci singur mă iubi-voi în adorarea ta!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință profundă de transformare prin iubire și adorație. Naratorul își dorește să fie transfigurat de frumusețea și esența persoanei iubite, până la punctul de a se adora pe sine reflectat în acea iubire.