Fiul Gábor e la Viena,
Acolo îi e bine,
Fiica Örzse cu Cristos,
Doar de popi se ține.
La grof morav moșia,
În tombă e nevasta.
Haide, hai spre Munkács,
E mare năpasta.
N-am pe lumea asta
Nimic, sunt în treanță:
Cumătre Esze, e timpul,
Ca Rákóczi să se-ntoarcă.
Cu unguri năuci
Străbat drumul, buimac,
Golan e fiul, la Viena,
Târfă de popi e fiica.
La Oradea-s hulit,
La Viena râd de mine,
Cumătre Esze, cu borș trăind,
Una ți-aș zice.
Pe domni, popi trufași,
Am suportat destul,
Jalea mare în stomac
Am boțit-o destul.
Rákóczi, oricine,
Să vină odată:
Șerpilor, cumătre Esze,
Să le punem talpă.
Sensul versurilor
Un om disperat se confesează cumătrului său, Esze Tamás, despre trădările și umilințele suferite. El își dorește o schimbare radicală și îl cheamă pe Rákóczi să se întoarcă pentru a pedepsi pe cei vinovați.