Luna într-o oră răsare,
Pe o șosea mare,
Înspre oraș pietruită,
Sosesc
Carele, de departe.
Mijind Luna, muzici sună
Și rouă apare,
Scârțâind, în raza Lunii,
Sosesc
Carele, de departe.
Cel ce-n somn spre Lună doarme,
Visând cu-ngrijorare,
Când, din depărtare, străduind
Sosesc
Carele, de departe.
Înspre oraș merg, vând, cumpără,
Trosnesc roțile slabe,
Scârțâind, cu țârlâitură
Sosesc
Carele, de departe.
Luna cade, e zori de zi
Și-n zori, tare multe
Lămpi de tranvaie se sting.
Sosesc
Carele, de departe.
În oraș se trezesc cei-n chin,
Frânți-n paupertate
Ș-așteaptă pe cei, ce vin:
Sosesc
Carele, de departe.
Pleacă Luna obosită
Și Soarele mare,
Miracol vesel s-urcă pe cer:
Sosesc
Carele, de departe.
Sensul versurilor
Piesa descrie sosirea unor care într-un oraș, văzute prin ochii celor care așteaptă. Carele aduc cu ele speranță și schimbare, într-un ciclu continuu de așteptare și sosire, sub lumina lunii și a soarelui.