Nu-s câinii care latră, nu e luna care tace,
Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace;
Dacă vii în asta seară tot aici mă vei găsi,
O să-mi zici iar „bună seara”, eu n-am să-ți
răspund, să știi..
E un om la colț de stradă pe unde trebuie să treci,
O să se uite după tine când dimineața o să pleci,
Seara-mi vei povesti cum ai roșit când te-a văzut,
Eu n-o să cred nicio silabă, tu o să crezi că te-am crezut..
Trenurile care pleacă sunt aceleași care vin,
Gara e o simplă gară, doar orașul e străin.
Ce vreau azi de la tine, mâine iar o să vreau,
Însă mâine-i prea departe, astăzi prea aproape-ți stau..
Camera mea ți-e străină, prietenii mei nu-ți plac,
Până să-ți ating obrazul o să mai apună-un veac,
Și-o să am în loc de oase doar petale de cais,
Tu și-atuncea vei fi tânăr, eu voi fi și-atunci un vis..
Am pășit în asta-seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul și-nainte-i doar asfalt..
Buza ta avea la colțuri picături curate,
Dacă mi-ar fi fost doar sete, și tot le-aș fi
băut pe toate.
Nu e luna care tace, nu-s câinii care latră,
Nu sunt pașii tăi cei care se apropie de poartă..
Eu de-atunci te aștept, tu întârzii să vii,
Și-așa-i fiecare seară, și-așa-i fiecare zi..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de așteptare, dezamăgire și dorința unei iubiri care pare mereu la un pas distanță, dar niciodată atinsă. Naratorul se află într-o stare de melancolie, așteptând pe cineva care întârzie să apară, simțind că timpul trece și distanța dintre ei rămâne constantă.