Nona, tare-aș vrea
Dacă s-ar putea
Cântecul să-mi asculți
Pentru tine
Nona, eu l-am scris
Din fire de vis
Adunate târziu
Pentru tine
Îl cânt alături de-o stea,
Înalt și drept lângă ea,
Nona,
Nu vreau nimic dacă tu nu-mi dai
Eu n-am să-ți cer.
Nona, peste cer
Norii veșnic pier
Stelele rămân sus
Totdeauna
Nona, ca o stea
În inima mea
Vei fi fără apus
Totdeauna.
Vei însemna un tărâm
Cu tine singur stăpân
Nona,
Luna va ști și se va opri-n înalt
Din drum.
Nona, știu că eu
Departe mereu
De drumul tău voi fi
Niciodată
Nona, n-am să-ți știu
Zâmbetul pustiu
Și nici privirea grea
Niciodată
Dar chipul ți-l voi păstra
Lumina-n clipa grea
Nona,
Voi ține ochii-nchiși și te voi vedea
Ca azi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a naratorului de a fi alături de Nona, idealizând-o ca pe o stea. Chiar dacă se simte departe și incapabil să-i cunoască tristețea, promite să-i păstreze chipul și amintirea vie.