Plouă pe case
Plouă în neștire
Chiar dacă nu ești,
Plouă cu tine
La radio merg trei știri
Cu o doamnă necunoscută.
Eu mai cred în priviri
De toamna trecută
Nu foarte departe,
Te simt ca o rană
Un semn dintr-o carte
Îmi dă apă din cană
Și doar te ascult
Ca un vifor pe-afară
E seară demult
Iubește-mă iară.
E liberă calea
E liber și gândul,
Pun iar pariu
Pe norul credul
Las inima mea
Pe-o hârtie cu șoapte,
Iubirea-i magia
Din merele coapte.
Numai o lacrimă
Curge din cer
Dă-mi doar o aripă
Să zbor și să sper.
Nu foarte departe
Te simt ca pe-o rană
Un semn dintr-o carte
Îmi dă apă din cană
Și doar te ascult
Ca un vifor pe-afară
E seară demult
Iubește-mă iară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie după o iubire pierdută, folosind metafora ploii. Naratorul își amintește de momentele trecute și își exprimă speranța într-o reîntoarcere a iubirii.
