Nu mă goni din plânsul gurii tale,
Cad cerurile lumii peste noi,
Nu mă goni pe marile tăcerii,
În care mi-ard de-a pururi ochii goi.
Nu mă goni, coboară peste mine,
În taina nopții, trupul tău prelung,
Și roagă-te pentru lumina clipei,
În care, plin de spaimă mă afund.
Nu mă lăsa ca pe-un copil în gară,
Dă-mi taina serii,
Vreau Luna înapoi,
Nu mă împinge iară, afară…
Mai bine,
Roagă-te pentru noi doi.
Nu mă goni din visul nopții tale,
Mai lasă-mă o clipă să te simt,
Apleacă-te, acoperă și pune
Doar plânsul gurii tale peste timp.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea și teama de a fi părăsit. Naratorul imploră o persoană dragă să nu-l abandoneze, căutând consolare și protecție în brațele acesteia.