Adrian Păunescu – Ultim Omagiu

Fraților noștri tipografi,
Ion Calițescu și Grigore Pal,
morți, zilele acestea, de inimă,
la 38 și 36 de ani.
Deodată, dintr-o zi, pe altă zi,
N-ați putut și-ați plecat departe
Și între noi, e tot ce poate fi,
Și între noi, e viață și e moarte.
Când ne vedeam, ne salutam grăbit,
că ne chema, la locul nostru, treaba,
Acum, tot plumbul nostru e cernit,
V-am căutat, în secție, degeaba.
Paginator lângă linotipist,
Ca-n fiecare zi, ca-n fiecare noapte,
Acum, și titlul nostru e mai trist,
Însângerat, ca de cireșe coapte.
Oricum, aici, în turnul dărâmat,
Noi construim reviste și ziare
Și suntem o familie și-un sat,
Din care se mai pleacă și se moare.
Ce tineri v-ați retras dintre colegi,
Parcă v-ați dus să beți, cu pumnii, apă,
Și cea mai nemiloasă dintre legi
V-a pus chenar, din care nu se scapă.
Vă căutăm, dar nu ne observați,
De ce-ați căzut, nu-i cale să se știe,
Ca două știri, v-ați strecurat în zaț,
Înmormântați în plumb pe veșnicie.