Încerc un gest, un jalnic început,
De la persoana a doua să te mut,
Aș vrea să te transfer și să dispar
Către persoana-a treia singular.
Căci eu cu tine nu mai pot vorbi,
S-au adunat prea multe inepții,
A-ți mai rosti porecla nu mai pot,
De azi ești Ea, te-ai depărtat de tot.
Și niște explicații – tuturor:
Eu pentru Ea aș fi putut să mor,
Pe unde merg îmi amintesc de Ea,
Nu pot s-o uit, orice s-ar întâmpla.
N-am dreptul să o strig plângând ”Rămâi”!
Cât sunt de singur la persoana-ntâi.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de singurătate și regret după o despărțire. Naratorul nu mai poate comunica direct cu persoana iubită, transformând-o într-o amintire dureroasă și îndepărtată, o entitate la persoana a treia.