Nu se găsește gaz în prăvălii,
Prin lămpile ucise este
noapte, Bătrânii forfotesc de-
atâtea șoapte, Tu, vremea
izbăvirii, când mai vii?.
Se nasc pe frig cei mai frumoși
copii, Se fac pe frig eroicele
fapte, Nu se găsește carne și nici
lapte Și, Doamne-al României, ce
va fi?.
Murim aici sau înviem din moarte?
Ne stingem toți sau mai lăsăm un
semn? Ce facem, Doamne, înghețăm
solemn Sau mergem toți unde e
căld, departe?.
Aici, la noi, nu mai există
arte, Ci doar blazonul
sapelor de lemn.
Sensul versurilor
Piesa descrie o perioadă de criză profundă, probabil în timpul regimului comunist, marcată de lipsuri severe și disperare. Versurile exprimă incertitudinea și teama de viitor, punând întrebări existențiale despre supraviețuire și sens.