Mi-e dor de tine și sunt trist
Și-ascult când Rush, când Judas Priest
Tu, cea mai dulce-ntre femei,
Ce pot să-mi spună astăzi ei?.
Ascult concert după concert
Ca să te uit, ca să te iert
Și parcă faci spre mine pași
Când cântă Judas Priest sau Rush.
Dar nu sunt trupe nici în hău
Să țină loc de trupul tău.
Nebunii lumii cântă mulți,
Dar tu, acum, ce mai asculți?.
Vei trece veacul și-ai să mori,
Tu, viața mea, de-atâtea ori,
De care și acum sunt trist
Și-ascult când Rush, când Judas Priest.
Hai la concert, hai la concert,
Cu muzică să te dezmierd
Și să visez că vei cânta,
Măcar că nu mai ești a mea.
Și-abia târziu, târziu de tot
Când să te văd n-am să mai pot,
Să aflu că erai ce-ai fost
Și eu naiv și-aproape prost.
Și tu să afli că eram
Anomalia unui neam,
Că tot ce-n viață am făcut
Făceam ca simplu surdomut.
Și n-auzeam deloc ce zic
Nici Rush, nici Judas Priest, nimic,
Dar că, iubindu-te atât,
Nimic nu apărea urât.
Nici trupele de peste hău,
Vai, nu erau ca trupul tău.
(Locuri comune, 1986)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o iubire pierdută. Protagonistul se refugiază în muzică, ascultând trupele preferate, dar nimic nu poate înlocui prezența persoanei iubite. Realizează târziu că nu a înțeles cu adevărat relația și că a fost orb de iubire.