Ce ieftină moarte, în viața de lux,
se-ncarcă în somn toate armele vechi,
politică fizică, flux și reflux,
de ce să mai fie iubirea-n perechi?.
Cădere de legi și criterii. Nimic.
O lampă se-aprinde în poarta de râu,
e totul minciună, ce pot să-ți explic,
când toți abstinenții visează desfrâu.
Se sapă o mie de gropi prin oraș,
de nici nu se știe ce caută ei,
mai lasă-mă, viață, dar unde mă lași,
că văd cimitire vâslind pe alei?.
Pământ imoral, fără niciun motiv,
când toate puteau să îi fie de-ajuns,
rămâne să-ți faci inventarul fictiv,
să minți fructuos, ca un ultim răspuns.
Plimbare de curve pe micul ecran,
reclame murdare vopsite complex,
vai, cum se dezvoltă, murind simultan,
industrii mizere bazate pe sex.
Și vin pederaștii să-și facă de cap,
și mor sănătoșii născând suferinzi,
iar omul acestui absurd handicap
se-aruncă în râuri să spargă oglinzi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume coruptă și imorală, dominată de industria sexului și de o căutare disperată a plăcerii. Versurile exprimă un sentiment de deziluzie și disperare față de condiția umană și de valorile societății contemporane. Totul se reduce la minciună și la o moarte spirituală.