Să mai găsești puterea blestemată
De conformismul tău a te desface
Și să mai poți iubi sub cer o fată,
E semn că pe pământ e încă pace.
E semn că de treizeci de ani încoace
Inima ta nu a uitat să bată,
E semn că-n toate crizele buimace
Ești încă om și încă suflet, iată.
Om pustiit, rămas numai idee,
Degeaba știi pe Shakespeare și pe Dante,
De nu iubești o tânără femeie,
Mai dulce ca faimoasele amante.
Frageda ei lumină te sfâșie,
Cu-aproape șase secole mai vie.
Sensul versurilor
Piesa explorează importanța iubirii și a umanității într-o lume marcată de conformism și de pierderea esenței umane. Vorbește despre regăsirea puterii de a iubi și de a simți, ca semn al păcii interioare și al vitalității.