Ieșiți la geamuri și la porți
Și bucurați-vă de toate,
Hristos a înviat din morți
Și în lumina sfintei sorți
Ciocnește ouă-ncondeiate!
Nimic n-a fost până acum
Așa profund, pe nicăierea,
L-au răstignit la cap de drum
Și L-au și umilit postum
Și-a fost și moarte Învierea.
Din jalea fără de hotar,
Din pietrele în groapă sparte,
Dintr-o Golgotă de calvar,
Dintr-o ofensă de coșmar,
A înviat, călcând pre moarte.
Hristos nu poate fi Hristos
De nu îl dor în viață toate,
Îi intră cuiele în os,
Durerile peri albi i-au scos,
Nici să vorbească nu mai poate.
El simte în rărunchi, mereu,
Toată povara ce o duce,
Îi este fiu lui Dumnezeu,
Dar e și om și poartă greu
Acest calvar și-această cruce.
De peste moarte și păcat
Se-aud cuvintele celeste:
„Eu sunt Hristos ce-a înviat,
Adevărat am înviat,
Vestind că Învierea este!”.
Tresare mugur din sicriu,
Se școală din mormânt strămoșii,
Pe un pământ deplin și viu,
Cu cei ce-l știu și nu îl știu,
Hristos ciocnește ouă roșii.
Sensul versurilor
Piesa descrie patimile lui Hristos, sacrificiul său și învierea ca simbol al speranței și al vieții veșnice. Versurile subliniază dualitatea sa, fiind atât fiu al lui Dumnezeu, cât și om supus suferinței, dar care triumfă asupra morții.