Ne apropiam cu milă și sfială,
De parcă ne temeam că, într-o zi,
Din toată neîncrederea fatală,
Fără de voie, ne vom și găsi.
Și ne-am iubit, cât ne-am putut iubi,
Frumos și regretat, ca o greșeală.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație marcată de neîncredere și sfială, care, deși intensă, se termină cu regret. Iubirea este percepută ca o greșeală frumoasă, dar inevitabilă.