A mai trecut o eră socială,
Au mai murit nevinovați destui,
S-a mai intrat în primul an de școală,
S-a mai făcut curat printre statui.
S-au mai schimbat ocazii și guverne,
Au mai crescut copiii noștri, mari,
S-au mai schimbat realități eterne,
Sunt glorioși mai mulți torționari.
S-au mai cernut echipe campioane.
Sunt alte capitale de văzut,
Dansează alte state suverane,
Într-un același vechi imperiu mut.
La baruri, alte curve ne așteaptă
Și alți actori celebri mor ciudat,
Străvechea strâmbă linie e dreaptă,
S-au mai întors din cei care-au plecat.
Alți contraforți pe pârghia puterii
Și după gratii alți pușcăriași.
Cu alt accent vânează trist hingherii
Și alți viteji sunt robii altor lași.
Eu aș putea să spun că-i mult mai bine,
Au survenit modificări de soi
Și, totuși, e ceva ce mă reține
În cursa înainte-înapoi.
Acum sunt strâmbe toate celelalte,
De-atâtea îndreptări și noi dreptăți,
Ridicol e ca morții să tresalte
Și-i vinovat și cel mai nou dezmăț.
A fost o lume fără de ieșire,
Pe care-am spart-o, să putem ieși,
Dar nu mai poate omul să respire
Și să le-aducă pâine la copii.
Din dogmă-n dogmă, de la cald la rece
Și de la fierbințeală pân-la ger,
Atât de grabnic viața noastră trece,
Că nu mai pot să număr sau să sper.
Nimic nu-i astăzi bun din ce fusese,
Cum ieri îl blestemam pe-alaltăieri,
Mecanică a altor interese,
Alți chiriași aceleiași puteri.
Și-ntr-un reflex ce ne-nvinovățește
Și mâine-n zori o să ne dea la câini,
Mustrându-ne, egal și creștinește,
Iisus, pe crucea Lui, fără nădejde,
E pironit la cele două mâini.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra schimbărilor ciclice din societate și politică, subliniind cum, deși aparențele se modifică, anumite probleme și nedreptăți persistă. Există un sentiment de deziluzie și neputință în fața acestui carusel perpetuu.