De ce aș prelungi această comă,
De ce cu voia să accept să mor,
Când tu te joci cu viața mea, fantomă,
Și mă expui rușinii tuturor?
Ai devenit vulgar-autonomă,
Am niște răni, dar parcă nu mă dor,
Mai ninge, nu mai mult ca o aromă,
Din iarna de coșmar a unui dor.
Încet, încet te uit ușor.
30 august 2004.
(Un om pe niște scări, 2006)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și resemnarea unei persoane în urma unei despărțiri. Naratorul se întreabă de ce ar continua să sufere și încearcă să uite persoana iubită, amintindu-și de iarna de coșmar a unui dor.