Bat clopote cântând reîntregirea
Și sufletul ia foc în clopotari
Întâi decembrie ne e unirea
Și strălucirea României Mari
Mihai Viteazul intră-n catedrală
Și are harta Daciei în mâini
Într-însul Burebista se răscoală
Și-apoi pe vatră lui se nasc români.
R: Cât flamura roș-galbenă-albastră
Ne este prag și steag și ideal
Veniti români, veniți la Mecca noastră
Veniti la Alba Iulia-n Ardeal.
2. Și iar începe clopotul să bată
Și sângerează sutele de ani
În osul nației se-aude-o roată
Mușcând din Horea, Cloșca și Crișan
Și iar la Alba Iulia ni-i flancul
Pe care ardem și ne batem toți
Când dinspre Apuseni răsare Iancu
Ca un Isus Cristos cu chip de moț.
3. Dar e un an care nicicând nu trece
Un an pe care-n veci îl vom dori
O mie nouă sute optsprezece
Al nostru an de fiecare zi
Ne fie el de-a pururea an-noul
În lupta cu problemele de azi
Cântăm din Alba Iulia eroul
Pe reîntregitorul cel viteaz
Sensul versurilor
Piesa celebrează unitatea României și eroii săi. Evocă momente cheie din istoria națională și importanța zilei de 1 Decembrie.