Cum umbli fără cauză și scop
Pe negrele, murdarele șosele,
Întruchipare a tristeții mele,
Vitreg copil al lumii, câine șchiop.
Și lacrima ți-o bei, strop după strop,
Și ei îți frâng spinarea cu zăbrele
Și-n propriul sânge vor să mi te spele,
Mănuși să fii și să te dea la shop.
Vai, șchioapeți într-o lume nemiloasă,
Lovit de toate roțile, suspini,
Nu poți nici să mai mergi, nici să te-nchini,
Cei care fug în pace nu te lasă.
Așa ne-i soarta noastră de străini,
Tu, câine șchiop, fost animal de casă.
De lovituri mortale să fim plini
Și hăituiți, să ne simțim acasă.
Sensul versurilor
Piesa descrie soarta unui câine șchiop, văzut ca o metaforă a suferinței și marginalizării. Câinele devine un simbol al celor ostracizați, care găsesc un sens straniu în propria lor durere și hăituire.