În vreme bună și în vreme rea,
Să n-ai noroc de nici o îndurare,
Să simți blestemul dragostei pe care
Ți-o port, aproape fără voia mea.
Se-apropie un fel de cacealma:
Când o să par în lume cel mai mare,
Voi învăța în grabă cum se moare
Și, cu durere, te voi blestema.
Să poți trăi blestemul dintre noi,
Abia atunci când voi muri în pace
Și nici recurs să nu se poate face,
Decât, târziu, în lumea de apoi.
Și să cedezi blestemului iubirii,
Pornind cu umbra mea un joc de-a mirii!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de iubire profundă, dar și un blestem aruncat asupra persoanei iubite. Vorbitorul anticipează propria moarte și își dorește ca cealaltă persoană să simtă durerea iubirii după ce el nu va mai fi.