Vând dumbrăvi și optsprezece ani
Stradă cu salcâmi și cu castani
Primăvară-n balta renăscută,
Zile ce amintirea le sărută.
Refren: Pe nisipul plajelor de aur
Soarele ne-a întins cununi de laur
Fata mea de Dunăre și șoapte
Fata mea cu păr de miazănoapte.
Fată, mijloc de viorică
Unde-i casa noastră de latină
Mâzgălită printre ablative
Cu distihuri șchioape și naive.
Se arcuiau prin sălcii catedrale
Luntrea noastră se pierdea agale
Într-o țară de tăcere și stuh
Gândul dispăru și din văzduh.
Sărutarea noastră caldă și înaltă
Avea gustul merelor de baltă
Dulce, sângerată și amăruie
Ani au fost ce din străfunduri suie.
Nu, acestea nu se pot uita ușor
Niciodată nu se sting, nu mai mor
Hei, dumbrăvi de vise și castani
Vânt, nisip și optsprezece ani.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirile dulci-amărui ale adolescenței, folosind imagini ale naturii și ale iubirii tinerești. Este o rememorare nostalgică a unei perioade pline de vise și transformări.