Aceasta-i tema noastră la română,
Cum poate omul, de spinare frânt,
Să-şi fie însuşi, rob la îndemână,
Şi cum să-şi piardă urma pe pământ.
Aceasta-i tema noastră la citire,
Să scriem nu, să se citească da,
Şi cum plămânu-nvaţă să respire,
Nu aer, ci un fel de mucava.
Aceasta-i tema noastră la franceză,
Să fim consideraţi nişte ţigani,
Când fraţii noştri urcă în viteză
La noi, pe umeri, de atâţia ani.
Aceasta-i tema noastră la uitare
Să ştergem de pe banda minţii tot
Şi ce ne bucură şi ce ne doare,
Să fim un neam aproape idiot.
Aceasta-i tema noastră pentru-acasă,
Să vieţuim şi să murim în spini
Şi, între timp, în vremea friguroasă
Să fim la noi în patrie străini.
Aceasta-i tema noastră pentru soartă,
C-un scris umil, din ce în ce mai mic,
Să facem numai artă pentru artă,
Convinşi că suntem nimeni şi nimic.
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția omului asuprit și alienat în propria țară, incapabil să-și găsească un loc și forțat să uite și să se resemneze. Este o critică a societății și a pierderii identității naționale.