Adrian Păunescu – A Către E

Vai, de la A până la E
Atâta depărtare e
Și de la E până la A
Tot alfabetul va-ngheța.
Și nu va exista nici cale
Să lege blândele vocale,
Vocalele împărătești
Care am fost și care ești.
Și de la A până la A
E toată nebunia mea
Și de la E până la E
Cum trece viața repede.
Și A spre E ridică glas,
Iubito, singură-ai rămas
Și E spre A ca-ntr-un deochi
Ridică negrii, blânzii ochi.
Mai stai, îi spune A lui E
Nu ai de ce, nu ai de ce
Mai stai, îi spune E lui A,
Mă duc, că se va-ntuneca.
Și jos, într-un absurd spital,
Consoanele au astăzi bal,
Iubita mea cu E major,
Acum, nici nu te mai implor,
Iubitul meu, cu a de mână!
Nimic din noi n-o să rămână
Și ne vom stinge-ncet, încet
În insectar și-n alfabet.
Adio, E, frumoasa mea,
Îi plânge depărtarea A
Și de la A până la E
Un pod cețos de țurțuri e,
Și de la E până la A
Consoanele se vor usca,
Și vai, când strângi pe E cu A
Polen sonor, înseamnă EA!
Și E în locul ei se zbate,
Ea cea mai tristă dintre toate,
Și A nu știe că nici nu-i
Ea care-a fost motivul lui.
Adio, E, iubirea mea,
Semnează trist vocala A.