E foame, frig și disperare și sunt sătui de viața lor de câine
Și-ncearcă să mai ceară o mărire, măcar un pol ca să-și mai cumpere o pâine.
Nu îl obțin, ba chiar se fac și arestări și încleștând din dinți se-ntorc acasă.
Căci nici de data asta n-au ce pune ceva la scumpii lor copii pe masă.
Din a lor inimi calde dar flămânde, încet încet se naște o-ntrebare:
De ce când noi murim de foame dragi tovarăși, voi sunteți iar pe la vreo vânătoare?.
Se-aude-n frigul nopții cea mai lunge cum armele ucid fără să-ntrebe,
Trasoare lungi și luminoase se înfig în trupurile lor, acerbe.
Căzuți pe-al străzii caldarâm, cu sufletul și pieptul sfâșiat,
Privesc angelic și eroic spre cerul care l-au dorit mai luminat.
Și din a lor răni calde și deschise o întrebare naște iarăși:
De ce ne-ați omorât de tineri? De ce ați tras în noi tovarăși?
Sensul versurilor
Piesa descrie disperarea și frustrarea oamenilor săraci, care se revoltă împotriva sistemului opresiv. Ei sunt uciși pentru curajul lor, iar întrebarea lor finală este un strigăt de revoltă și durere.