Atunci când sunt necăjit
Mă opresc și plâng gândit
Ghinionul îl port cu mine
Nu știu când e rău sau bine.
Îmi pare rău că am îmbătrânit
Și anii mi s-au dus
Că toată lumea m-a mințit
O vorbă bună nu mi-au spus!
Refren: Așa trec zilele mele
1 bună, 10 rele
Nu da, Doamne, cineva
Să mă scape de lumea rea. (x2)
Of, lume rea, blestemată ești
Of, lume rea, de nu mă vorbești!
Of, lume rea, blestemată ești
Of, lume rea, de nu mă vorbești!
Nimeni nu mă vede, parcă nu exist
De mine lumea se ferește și am sufletul trist
De necaz și de durere aș striga la cer
Dar stau și sufăr în tăcere că am inima de fier!
Refren: Așa trec zilele mele
1 bună, 10 rele
Nu da, Doamne, cineva
Să mă scape de lumea rea. (x2)
Of, lume rea, blestemată ești
Of, lume rea, de nu mă vorbești!
Of, lume rea, blestemată ești
Of, lume rea, de nu mă vorbești!
Refren: Așa trec zilele mele
1 bună, 10 rele
Nu da, Doamne, cineva
Să mă scape de lumea rea. (x2)
Of, lume rea, blestemată ești
Of, lume rea, de nu mă vorbești!
Of, lume rea, blestemată ești
Of, lume rea, de nu mă vorbești!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și singurătate, cauzate de o viață plină de ghinion și de o lume percepută ca fiind rea și nedreaptă. Persoana se simte invizibilă și suferă în tăcere, dorindu-și să scape de această realitate.