Spune-mi azi dacă poți să știi
Cum zâmbești, cum iubești, cum trăiești
Parcă-n pustiu, cum poți zâmbi, cum poți iubi
Și spune-mi: ce-am făcut, m-am născut,
Nu am vrut, m-a durut, nu-nțeleg cum s-alerg
Încotro aș putea să merg, cum să alerg.
Dar știi ceva:
Nu vreau răspunsuri
Și nu vreau nimic
Nu prin cuvinte voi fi iubit
Dacă-ai vrea ai putea un copil să fii
Te-ar durea și-ai vedea că mă poți iubi.
Dacă vei știi că poți mai mult
Să zâmbești, să iubești, să m-accepți chiar așa cum sunt
(Să poți zâmbi, să poți iubi)
Sau poate ți-e prea greu, cred și eu
Așa cum sunt Dumnezeu m-a primit, m-a iubit
Și doar atât mi-am dorit
Să spun la fel.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea acceptării și a iubirii necondiționate, chiar și cu defectele personale. Vorbește despre dorința de a fi iubit așa cum ești, reflectând asupra dificultății de a te accepta pe tine însuți și de a primi iubire de la ceilalți.