Visele de-ar prinde viață,
N-aș avea lacrimi pe față!
Din somn nu m-aș mai trezi,
Amintirile ar fi vii!
Ce durere, ce blestem,
Plâng mereu că nu ne mai vedem!
Grea e viața fără tine,
Și să plâng mereu îmi vine!
Tamplele în palme mi le țin,
Țin privirea spre pământ
Și mă pomenesc oftând,
Nu mai vii și viața mea e un chin!
Visele de-ar prinde viață,
N-aș avea lacrimi pe față!
Din somn nu m-aș mai trezi,
Amintirile ar fi vii!
Ce durere, ce blestem,
Plâng mereu că nu ne mai vedem! (2X)
Cu amar și suferință
Port în suflet o dorință
Să te-ntorci, scumpa mea ființă
Să vii să-ți aștern în cale
Covor cu flori și petale
Să fiu focul inimioarei tale!
Visele de-ar prinde viață,
N-aș avea lacrimi pe față!
Din somn nu m-aș mai trezi,
Amintirile ar fi vii!
Ce durere, ce blestem,
Plâng mereu că nu ne mai vedem! (2X)
Țin privirea spre pământ
Și mă pomenesc oftând.
Nu mai vii și viața mea e un chin,
Să vii să-ți aștern în cale
Covor cu flori și petale.
Să fiu focul inimioarei tale!
Visele de-ar prinde viață,
N-aș avea lacrimi pe față!
Din somn nu m-aș mai trezi,
Amintirile ar fi vii!
Ce durere, ce blestem,
Plâng mereu că nu ne mai vedem! (2X)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de absența unei persoane dragi și dorința ca visele să devină realitate pentru a alina suferința. Vorbitorul își amintește cu nostalgie de trecut și își exprimă disperarea și chinul vieții fără persoana iubită.