Cât aș vrea timpul să-l întorc
Să mai trăiesc tot ce-a fost frumos
Anii mei repede au trecut
De bătrânețe eu aș vrea să fug..
Mai bine mor să nu mai simt nimic
La noapte în somn să creadă lumea că dorm
Că viața omului e ca bătaia vântului
Azi îl vezi și poate mâine nu-i.
Cât aș vrea timpul să-l întorc
Să mai trăiesc tot ce-a fost frumos
Anii mei repede au trecut
De bătrânețe eu aș vrea să fug (bis 2).
Trec anii mei și trec și eu cu ei
Îmbătrânesc toți prietenii mei
Așa e viața omului..
Așa e viața omului
E ca bătaia vântului..
E ca bătaia vântului
Azi îl vezi și poate mâine nu-i.
Cât aș vrea timpul să-l întorc
Să mai trăiesc tot ce-a fost frumos
Anii mei repede au trecut
De bătrânețe eu aș vrea să fug (bis 2).
Păi Doamne
Cât aș vrea timpul să-l întorc
Să mai trăiesc tot ce-a fost frumos
Anii mei repede au trecut
De bătrânețe eu aș vrea să fug (bis 2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund pentru trecerea timpului și dorința de a retrăi momentele frumoase din trecut. Vorbitorul se teme de bătrânețe și de moarte, reflectând asupra efemerității vieții.
